joi, aprilie 23, 2009

Paştele cu'n ochi de miel

Introducere: Probabil ştiţi deja că dau la medicină. Nu sunt genul de om care se scârbeşte la toate celea mai greţoase.

Cuprins: În sâmbăta mare am terminat devreme cu treaba şi cum mă plimbam eu aşa prin bucătărie, iaca găsesc ochii mielului care fusese tranşat şi urma să fie făcut friptură în câteva ore. Probabil banuiţi reacţia mea,nu? Vă spun eu dacă nu :"Mami, mami, mami, pot să iau eu un ochi de-ăla de miel să-l disec?Please, mommy, pleaaaaseeeee!" :D Şi în următorul minut eram cu ochiul şi cu cuţitul afară :D. Şi dă-i şi taie :D. Mamă, o fost un moment mirobolant! Cu toate că era un lichid negru cam dubios care bolborosea ieşind din ochi, a fost fantastic cum a sărit cristalinul mai mult de unu' singur şi apoi am descoperit şi umoarea sticloasă. Şi apoi am întors ochiul pe dos şi nici nu pot să vă povestesc ce culoare frumoasă avea retina aia de ochi de miel! Doamne, era fenomenală, parcă era o pictură, de un albastru şi verde irizant care se scurgeau într-un negru care se prelungea de-a lungul membranei. Fantastic de-a dreptul! (Ştiu că probabil vi se pare că aberez aiurea, dar chiar era o culoare fantastică.)

Încheiere: M-am simţit foarte bine zilele astea, am avut o stare sufletească bună, fără să aibă legătură neapărat cu Sărbătorile. Singura supărare o fost că nu am fost supărată când am fost re-dezamăgită a mia oară de un prieten vechi (o cunoştinţă veche?).

Cam atât. Vă mulţumesc :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
website counter